COMMUNICATION INTERCULTURELLE ET LITTÉRATURE
ISSN 1844-6965
No. 1
Mai – Juin – Juillet
2008
Actes du Colloque International Canon et anti-canon dans la démarche critique actuelle
Université “Dunarea de Jos”, Galati, Roumanie
Faculté des Lettres
Centre de recherche Communication interculturelle et Littérature
SOMMAIRE
Silviu Angelescu – Canonul sau despre adevărurile culturii
7 Eugenia Alaman – L'acquisition des compétences culturelles par l'article de presse
9 Carmen Andrei - Clins d'oeil métafictionnels dans Jacques le Fataliste et son maître de Denis Diderot
12 Simona Antofi - Discursul critic actual între clasicitatea modelelor şi presiunea anticanonului
19 Ionel Apostolatu - Discursul politic şi politica discursului... repetat
23 Iulia Barna – Virgil Tănase : un scriitor român rătăcit în peisaj francez
35 Valeriu Bălteanu – Lexic mitofolcloric românesc-elementele apotropaice
39 Valeriu Bălteanu – O publicaţie filologicã uitatã: „Cum vorbim”. Elemente de lexic popular
43 Doina Bejan – Metafora în limbajul criticii literare
48 Ruxanda Bontilă – Poetica cognitivă: Pentru o nouă perspectivă asupra literaturii
51 Mihaela Cârnu - Discursul argumentativ în publicitate
58 Oana Cenac – Analiza registrelor stilistice din presa românească
64 Alina Crihană - Roman politic, roman cu teză, roman al condiţiei umane
68 Matei Damian - Teatrul „de redacţie” la Mihail Sebastian şi Aurel Baranga
76 Gabriela Dima - Canon and Anti-canon in Subcategorizing English Control Verbs
80 Mirela Drăgoi - „Etichete” umane în Les Mendiants de miracles de Constantin Virgil Gheorghiu
87 Aliona Grati - Structura dialogică a romanului Gesturi de Emilian Galaicu-Păun. O perspectivă „metalingvistică”
93 Petru Iamandi - SF vs. canon 101 Petru Iamandi - Translating the Untranslatable
106 Nicoleta Ifrim - Reaşezări ale canonului în postmodernitate : literatura şi modelul fractal
111 Nicoleta Ifrim - Episodul Greciei şi revizuirea fractalică a “canonului” eminescian
117 Nicolae Ioana - Vârste: a criticii, a creaţiei şi a canonului. Câteva interferenţe exemplificatoare 124 Mirela Valerica Ivan - Narrateur hétéro- ou homodiégétique dans le roman personnel du XIX-e siècle.
127 Doiniţa Milea– Criticul - de la text la biografia spiritului creator
137 Ioana Mohor-Ivan - Mărci identitare irlandeze: între canon istoric şi anti-canon scenic
144 Gina Necula - Anacolut şi discontinuitate în discursul electoral
150 Steluţa Stan - Identităţi difuze şi confuze în discursul (anti-)canonic postmodernist
155 Daniela Şorcaru - E. M. Forster's A Passage to India under Linguistic Stylistic Lens
162 Onorica Tofan - Tipuri umane în proza lui Mircea Nedelciu
169 Onorica Tofan - Toposuri narative în proza lui Mircea Nedelciu
181 Daniela Ţuchel - A Few Intercultural Assumptions
188 Daniela Ţuchel - The Canon of a New Place for Determiners
196 Angelica Vâlcu - L'évaluation des textes traduits – problèmes de méthodologie
203 Diana Vrabie - Direcţiile de evoluţie ale conceptului de autenticitate: de la autenticism la textualism
208 Diana Vrabie - Anatomia efectului de autenticitate
215
RÉSUMÉS
Silviu Angelescu
Canonul sau despre adevărurile culturii
Între cărţile care au jucat un rol important în destinul omenirii, Biblia se află la loc de frunte. În acest sens, deosebit de relevant este un celebru pasaj din Evanghelia după Matei. Este vorba despre episodul întâlnirii lui Isus cu Pilat din Pont, care-l întreabă: „De ce-Ţi spun Ţie oamenii Învăţătorule?” „Pentru că îi învăţ”, răspunde Isus. „Ce-i înveţi?” întreabă Pilat. „Adevărul” răspunde Isus. Dar Pilat, întorcând spatele să plece, îl întreabă: „Ce este adevărul?” şi nu aşteaptă răspunsul, dovadă a faptului că nu credea că ar putea căpăta un răspuns.
Este cauza pentru care în numeroase culturi ale lumii Pilat din Pont a devenit un simbol al spiritului sceptic, şi nu întâmplător Bulgakov, reluând episodul acesta, îl tratează altfel şi-l pune pe Pilat să sufere vreme de 2000 de ani în solitudine.
În această ordine de idei, sunt două dialoguri în care Socrate – în prezentarea lui Platon – urmăreşte cu insistenţă o distincţie extrem de importantă: cea dintre adevăr şi falsul adevăr, dintre căile care duc la adevăr şi căile care duc la false adevăruri. Această problemă este ilustrată prin patru opoziţii: aceea dintre medicină şi bucătărie, dintre legislaţie şi sofistică, dintre justiţie şi retorică şi dintre gimnastică şi dichiseală. Există, în aceste distincţii, de fapt, opoziţii între adevăr şi iluzia adevărului fals. Canonul cultural şi, în special, cel estetic, va pune mereu în chestiune problema adevărului său, cel estetic.
Eugenia Alaman
L'acquisition des compétences culturelles par l'article de presse
L'acquisition des compétences socio-culturelles est un parcours complexe et de longue durée, résultat d'une analyse à plusieurs niveaux, tout comme une langue. L'article de presse est un dépositaire de connotations codifiées, manifestant en général des idéologies, des mythes collectifs, des clichés culturels, notamment des codes linguistiques, ethniques, esthétiques, religieux, grâce auxquels le public apprend de l'information et s'instruit à la fois.
Carmen Andrei
Clins d'oeil métafictionnels dans Jacques le Fataliste et son maître de Denis Diderot
Jacques le Fataliste et son maître de Denis Diderot, oeuvre inclassable dans un canon littéraire figé ou dans un genre narratif traditionnel, ouvre dans l'histoire des lettres françaises la lignée des métaromans modernes, grâce aux stratégies auctoriales astucieuses telles que le brouillage des instances narratrices, la superposition des voix et des niveaux. Le roman est donc un composé de nec plus ultra de l'art digressif, un métatexte qui démystifie l'illusion fictionnelle par des interventions inopinées de l'auteur lui-même dans la trame et les discours des personnages. Le discours auctorial critique manifestement le romanesque frivole de l'époque et commente l'acte de l'écriture au fur et à mesure de sa production, techniques et « ficelles » y comprises. Les commentaires ironiques visent également la réception littéraire : le lecteur est interpellé incessamment, malicieusement le plus souvent, de sorte que l'enjeu moral devient vivement dramatisé.
Simona Antofi
Discursul critic actual între clasicitatea modelelor şi presiunea anticanonului
Parmi les formes du discours critique roumain actuel, la critique d'Eugen Simion se remarque par sa rigueur, sa précision et la fermeté des arguments, aussi que par la précision de l'intuition critique et la beauté – afectueuse avec son objet – de l'écriture même. Dans Les genres du biographique ce type classique d'écriture critique se manifeste, heureusement, dans le territoire de la littérature de frontière, anticanonique au plus haut point.
Ionel Apostolatu
Discursul politic şi politica discursului... repetat
The paper aims to analyze, on the one hand, the way in which certain phrases of political discourse tend, due to their impact on the auditor, to become clishees or, in other words, to turn into RD and, on the other hand, the role that the repeated discourse units (RDU) have within political discourse as well as the effects they can have on the receivers.
Iulia Barna
Virgil Tănase : un scriitor român rătăcit în peisaj francez
The politic censorship in the comunist era, in Romania, triggers the so-called exile. Roumanian writers, who do not obey the political regime, inclining towards a literature pertaining to realism, esthetic, transparent and open, discarding in their writings the opacity of the words and the hiding of the truth, are bound to/ obliged take the way of estrangement. A remarcable writer, who gave a great calibre to the roumanian literature, although he wrote in a foreign country, is Virgil Tănase. In the literary study that follows, I intend to analyse the genuine/authentic character of the discourse of Virgil Tănase, novelist and playwright, artist, author of an original creation.
Valeriu Bălteanu
Lexic mitofolcloric românesc-elementele apotropaice
For a better characterization of this terminological class were taken into consideration elements like: the first attestation, the spatial spreading, the etymology, the derivatives, the variants, the semantical developments etc. Beyond the linguistical aspects were also highlighted a series of relationships between the folkloric mentality and the purely linguistical mechanisms.
Valeriu Bălteanu
O publicaţie filologicã uitatã: „Cum vorbim”. Elemente de lexic popular
Our work analizes the presence of the folk lexic in the “Cum vorbim” magazine which takes in account the modalities of presentation, the terminological categories and mostly the mythofolklorical elements of the lexic.
Doina Marta Bejan
Metafora în limbajul criticii literare
With this paper, we shall focus on the distinction made between the linguistic metaphor, the poetic metaphor and the critical metaphor, insisting on the specific features of the last type.
Ruxanda Bontilă
Poetica cognitivă: Pentru o nouă perspectivă asupra literaturii
‘Reading' is one more natural phenomenon of our world. While the ‘science of reading', that is reflection on and understanding of the process of reading, is more or less one object out of this world. Recently, ‘cognitive poetics' — a concoct between cognitive linguistics, cognitive psychology, and literary criticism — has developed into a procedural science capable of laying bare how different types of knowledge and belief relate to the language of literature. In other words, it courts cognition through reconsideration of both text and context from a social, personal, and critically shaped perspective.
Mihaela Cîrnu
Discursul argumentativ în publicitate
The present paper deals with different discourse types as reflected in advertising texts. There can be noticed various aspects of textual and discursive structures, underlying specific sense marks undercovered within the surface discourses.
Oana Cenac
Analiza registrelor stilistice din presa românească
Lucrarea noastră îşi propune să analizeze registrele stilistice care caracterizează presa scrisă contemporană. Deşi existenţa unui stil publicistic a fost deseori pusă sub semnul îndoielii de către anumiţi lingvişti români, totuşi aceasta se caracterizează printr-un caracter eterogen la nivel formal şi compoziţional; în acelaşi timp, acesta trebuie să fie caracterizat prin accesibilitate întrucât are menirea de a informa un public foarte numeros şi foarte diferit sub aspect cultural şi educaţional. Totodată vom încerca să evidenţiem principalele distincţii lingvistice ale registrelor stilistice (din presa scrisă) la nivel lexical şi morfosintactic.
Alina Crihană
Roman politic, roman cu teză, roman al condiţiei umane
En dépassant la simple mise en fable de l'histoire totalitaire, le roman politique roumain est beaucoup plus qu'une fiction à thèse chargée d'un message subversif . Construit autour d'un prétexte « historiographique » qui est, le plus souvent, « l'obsédante décennie », le roman politique est une « tragédie moderne », où la méditation sur les rapports entre l'être et le pouvoir s'ouvre vers l'universel par la voie des mythes et des symboles.
Matei Damian
Teatrul „de redacţie” la Mihail Sebastian şi Aurel Baranga
The following paper aims at bringing forth instances of “newspaper theatre” in Mihail Sebastian and Aurel Baranga's literary work. Both authors are seen as having been excellent journalists at their time, so the “news” literary pictures are strongly and skilfully built. After all, the “paper” frame stands for fighting social diseases, as private interests or rotten pieces of discourse are. Among these, Public Opinion is seen as a character and a concept in the same time, polishing conflict and balancing action and characters.
Gabriela Dima
Canon and Anti-canon in Subcategorizing English Control Verbs
The system of sentential complements to verbs is one of the most thoroughly explored domains in English syntax and it has been developed around the following topics: ordinary that – complements with tensed verbs; subjunctive complements; infinitive complements; gerund complements; subject – participle complements.
The present paper aims at a syntactic and semantic reevaluation of sentential infinitive complements, with a view to round up selective knowledge and research due to some of the most relevant contributions in the field of ‘control' theory. We suggest that the semantic role assigned to the NP controller in the matrix clause can undergo a ‘falling 'shift' in authority from affecting to affected due to the semantics of the infinitival complement clause, while preserving co-referentiality with the PRO in the S-theme.
Mirela Drăgoi
„Etichete” umane în Les Mendiants de miracles de Constantin Virgil Gheorghiu
La conjonction personnage - description est étroitement liée à la construction du discours « réaliste - lisible ». Du point de vue sémiologique, c'est par le signifiant descriptif que le personnage devient signifié, car il se trouve dans une relation de redondance, de « ressemblance » (cf Philippe Hamon) avec le milieu environnant. D'autre part, la description du milieu représente, du point de vue anthropologique, une anticipation de l'avenir du personnage, tandis que, du point de vue technique, littéraire, l'introduction d'une description sert à motiver et à justifier un récit. La composante métonymique de la description des personnages et du milieu à l'intérieur duquel ceux-ci passent leurs jours est facilement identifiable grâce au lien sémantique établi entre les données de leur aspect physique et leurs traits spirituels, leur conduite sociale etc. Les indices héréditaires, sociaux et institutionnels forment ensemble un caractérisant indirect du personnage, auquel ils assurent un ancrage existentiel. Constantin Virgil Gheorghiu recourt à un procédé de schématisation des traits pour peindre des silhouettes et des croquis. Les portraits des personnages des Mendiants de miracles dégagent l'essentiel des êtres fictionnels et dessinent sommairement la fragilité et la solitude de leur destin.
Aliona Grati
Structura dialogică a romanului Gesturi de Emilian Galaicu-Păun. O perspectivă „metalingvistică”
Emilian Galaicu-Paun is one of the first writers from Basarabia who wrote his novel according to the narrative experiments of the New French Novel. Passing from the verbal to the non-verbal paradigm is dictated by the necessity to look for a new mechanism of meaning generation. The author believes that the right gesture is one of those marginal spheres of artistic expressivity that assures freedom against the structure, logic and universality. In his work, the author fully uses dialogic strategies, but our investigation rejects the concept of intertextuality proposed by J. Kristeva and R. Barthes and is based on Mihail Bahtin's model. In order to regain the human content of this postmodern discourse, we will make a „metalinguistique” analysis.
Petru Iamandi
SF vs. Canon
The controversial character of the canon imposed by the conservative literary criticism, as well SF's marginal position, have led to numerous commentaries in the last two decades. Scholars like John Guillory, Terry Eagleton, Carl Freedman, and Christine Brooke-Rose, have investigated the ways in which the canon not only reacts to the immanent value of the SF texts but also reflects a wide range of objective interests, both personal and social, depending on the specificities of particular times and places.
Petru Iamandi
Translating the Untranslatable
Traducătorul poate găsi soluţii chiar şi atunci când totul pare imposibil. E nevoie de creativitate şi dezinvoltură iar poezia postmodernistă este cea în care traducătorul se poate mişca în voie, ca şi poetul, animat de aceeaşi dorinţă de a experimenta, de a trece uneori în iraţional. Unul dintre poeţii români inconoclaşti ai prezentului este Mihail Gălăţanu, scrierile lui constituind o adevărată provocare pentru orice traducător dispus să rişte.
Nicoleta Ifrim
Reaşezări ale canonului în postmodernitate : literatura şi modelul fractal
Fractality turns into a genuine condition in form genesis, which calls, in the Postmodern epistemology, for a paradigm shift in the contemporary analytical thinking. The dominance of discontinuity, as a primary source for the infinitely diverse behaviours, as well as the dominance of spiritual contemplation oriented on grasping the revelatory detail, becomes generic structures of constructing form, now viewed not in its static materiality, but in its quality as „free diversity.” Self-similarity, that is the homothetic recurrence of fragmentary elements within the process of „developing” literary form, lies at the basis of all creative patterns.
Nicoleta Ifrim
Episodul Greciei şi revizuirea fractalică a “canonului” eminescian
Often ideologically subjected to the Romantic paradigm, which has become a genuine „critical limit” of Eminescu's exegesis, as revealed by the majoritary semantic values rendered in different studies and critical approaches, his literary universe displays imaginary effects which may be related to the Postmodern episteme. The approach proposed has its starting point in the idea that a literary work, once having entered the dynamic process of reading, opens up the premises for re-reading oriented critical perspectives, by means of the so-called „inherent sense tension” which semantically converts the imaginary works into products of mediate lectures.
Nicolae Ioana
Vârste: a criticii, a creaţiei şi a canonului. Câteva interferenţe exemplificatoare
The concept of literary canon displays different values as related to the three ages of the literary space: the ones of critics, creation itself and canon. From this point of view, the present paper tries to put into discussion specific functions of this connection within the functional milieu of the three component.
Mirela Valerica Ivan
Narrateur hétéro- ou homodiégétique dans le roman personnel du XIX-e siècle.
Lucrarea noastră are ca obiect cercetarea si analiza, dintr-o perspectivă pragmatico-narativă, a discursului naratorului (naratorilor) în romanul personal al secolului XIX, sprijinindu-ne pe lectura, încă incompleta, a principalelor lucrări de pragmatică si naratologie. Am ales pentru această analiză cele mai reprezentative romane: Adolphe de Benjamin Constant, René de Chateaubriand, La confession d'un enfant du siècle de Alfred de Musset, Volupté de Sainte-Beuve şi Oberman de Senancour. Vom încerca să demonstrăm că toate aceste romane personale ale secolului al XIX-lea sunt „povestiri” (récits) cu „punct de vedere” sau, în termenii lui Genette, cu „Narator = Personaj”, ceea ce înseamnă că naratorul nu este unul omniscient; el ştie, sau cel puţin spune, tot atât cât personajul. Fie că e vorba de un narator omodiegetic (prezent ca personaj principal în povestea pe care o narează la persoana întâi) sau heterodiegetic (absent din povestea pe care o narează la persoana a treia), câmpul său vizual este restrâns, chiar dacă acest lucru nu este decât un joc pe care-l joacă naratorul în acest gen de ficţiune autobiografică. Gérard Genette afirma că „naratorul ştie aproape întotdeauna mai mult decât eroul, chiar dacă eroul este el, şi deci focalizarea pe acest erou este pentru narator o restricţie de câmp tot atât de artificială la persoana întâi cât şi la a treia”, însă noi nu facem aici decât să analizăm discursul narativ şi dacă acesta dovedeşte ignoranţa sau cunoaşterea limitată a naratorului, trebuie să o semnalăm; în fond este alegerea naratorului de a-şi etala omniscienţa sau, din contră, de a-şi disimula ignoranţa.
Doiniţa Milea
Criticul - de la text la biografia spiritului creator
Qu'un écrivain mette à contribution son existence pour élaborer une oeuvre de fiction constitue un phénomène banal et bien connu. En revanche, si un critique figure dans son texte d'analyse comme s'il tentait de se dédoubler en personnage romanesque, bien que cela ne soit pas évident pour tout le monde, voilà un geste d'écriture qui mérite d'être considéré comme une mise en scène, dans le même texte des trois voix -celle de l'écrivain, celle de la biographie intellectuelle crée pour la démonstration par le critique et celle élaborée comme l'exploration d'une conscience créatrice dans la logique scripturale d'une autre conscience créatrice.
Ioana Mohor-Ivan
Mărci identitare irlandeze: între canon istoric şi anti-canon scenic
Starting from a brief conceptualisation of terms like “self”, “otherness” and “hibridity”, the paper focuses then on colonial and post-colonial paradigms of identity as exemplified in Ireland's case. The tension between the historically-induced marks of Irishness and contemporary imperatives to revise them is subsequently seen to inform present-day cultural debates, reverberating onto the theatrical sphere. Here the corpus of plays chosen as illustration bears witness to their authors' continual attempts to re-adjust reductive readings of identity, destabilizing and renewing its canonised images. This anti-canonical stance is best represented by the “hybrid” heroes that are foregrounded on the Irish stage as an alternative to concepts like “self” and “otherness”. Brian Friel's St. Columba is chosen as a case-study in this respect,
Gina Necula
Anacolut şi dezacord în discursul electoral
Anacolutul este o construcţie sintactică specială care se creează prin întreruperea şi modificarea unei structuri în cadrul aceleiaşi unităţi sintactice. Această construcţie reprezintă, în fond, o abatere de la normele literare ale sintaxei, fiind deci o greşeală generată de lipsa de continuitate logică şi gramaticală între începutul şi sfârşitul unei unităţi logico-sintactice.
Caracterizând limbajul popular şi familiar, anacolutul nu este acceptat de limba literară, cu excepţia situaţiilor în care, din motive de ordin stilistic, se reproduce limbajul popular sau familiar. Există totuşi, aşa cum se va vedea în discuţia ce urmează, şi situaţii, chiar dacă puţine la număr, în care anacolutul este tolerat de limba literară.
Cauza generală care stă la originea construcţiilor anacolutice este tendinţa vorbitorilor de a se exprima cât mai rapid. Vorbitorul începe fraza cu o anumită construcţie, fără să ştie în ce fel o va continua şi, în graba de a transmite receptorului ceea ce are de spus, reuneşte în aceeaşi frază diferite construcţii fără legătură sintactică între ele. Aşadar, anacolutul este un tip de discontinuitate sintactică. Această discontinuitate are mai multe forme de manifestare, de unde şi tipurile de anacolut.
Steluţa Stan
Identităţi difuze şi confuze în
discursul (anti-)canonic postmodernist
The identity crisis is symptomatic of a postmodernity that continues or itself generates a whole variety of crises. As symptomatic and unprecedently influent are the critical discourses and practices that have become more canonical than the critical canon they have tried hard to place under question in a time when they were counter-canonical. The same as none of us escapes the influence of the mutations in the society they are a subject of, writers, dead or resurrected only to be killed again (and thus foregrounded), do not escape, however hard they wished, the spiderweb weaved around them by those who once were meant to read, interpret/decode and thus consacrate them. Under these circumstances, all the character can do, if s/he wants to survive, is search for a confused and diffused identity, adopted from and adapted to their context.
Daniela Şorcaru
E. M. Forster's A Passage to India
under Linguistic Stylistic Lens
Avand in vedere rolul de precursor al tehnicilor lingvistice ale ‘stream-of-consciousness' cu care Forster poate fi creditat, ne propunem sa demostram modul in care acest rol al autorului se argumenteaza la nivelul textului literar in romanul sau “A Passage to India.” Ne asumam, de asemenea, sarcina de a demonstra in paralel modalitatea de imbinare a functiilor stilistice la nivelul discursului literar, imbinare care creeaza o multitudine de efecte stilistice pornind de la o gama variata de procedee lingvistice.
Onorica Tofan
Tipuri umane în proza lui Mircea Nedelciu
The present paper focuses on Mircea Nedelciu's human types and aims at making up a special character classification according to their Postmodern strategies. The theoretical milieu is also brought into discussion as the basis for our proposed typology, as Nedelciu's short story claims for.
Daniela Ţuchel
A Few Intercultural Assumptions
Articolul îşi propune patru analize pe texte ale unor critici din redacţia României literare. In cadrul general de interculturalitate asigurat de fragmentul original în confruntare cu versiunea în limba engleză, se discută noţiunile discursive cu prezenţă explicită sau implicită, în scopul stabilirii unor direcţii de argumentare. Astfel, în primul caz, termeni-cheie sunt contingenţă, invizibilitate experienţială, blocaje. In semioza celui de-al doilea caz, direcţiile divergente sau convergente de interpretare sunt conectate la un fond aperceptiv de coloratură ideologică. A treia analiză se axează pe un bilingvism tardiv şi parţial cu care se „răsfaţă” mulţi vorbitori de limba română; se poate lua în considerare şi ca bilingvism strict profesional, tehnic. Ultima analiză se axează pe critica criteriilor de apreciere a unui act creator cultural pornind de la apariţia unei anume cărţi şi finalizând o perspectivă de servitute politică. Argumentaţia, declanşată de profilul autorului, se prevalează de efectul unui argumentum a fortiori.
Daniela Ţuchel
The Canon of a New Place for Determiners
Pe interfaţa limbă-literatură, se revede reprezentarea structurală ierarhică a grupului nominal, în care clasa determinanţilor este o prezenţă mai bine luată în seamă de gramaticile actuale ale limbii engleze. Noul canon trece categoria determinării din zona exclusivă a claselor închise de lexeme în zona unei clase deschise. In aceste condiţii, se poate constata o flexibilizare a analizei stilistice, care va dispune de mai multe argumente în decodarea intenţiilor şi perlocuţiilor unui act de comunicare.
Angelica Vâlcu
L'évaluation des textes traduits – problèmes de méthodologie
Notre communication porte sur l'idée que l'évaluation sert à la formation de l'apprenant et qu'il existe un rapport très étroit entre la situation d'évaluation et l'approche théorique d'enseignement préconisée. Nous partons de l'idée que les pratiques d'évaluation doivent avoir le même modèle théorique que les pratiques d'apprentissage. L'objectif de l'évaluation n'est pas celui d'obtenir ou d'accorder une note mais d'établir si les étudiants ont acquis les connaissances qu'ils ont reçues par le biais des tâches didactiques dont les objectifs d'apprentissages sont bien établis par l'enseignant.
Diana Vrabie
Direcţiile de evoluţie ale conceptului de autenticitate: de la autenticism la textualism
Le concept de l'authenticité, introduit dans la terminologie esthétique roumaine par Camil Petrescu et Mircea Eliade, est diamétralement opposé à celui de perfection, lequel, selon l'esthéticien Tudor Vianu, exprime l'ideal permanent de création artistique. L'aspiration à l'authenticité inclut le rejet de l'artifice, des conventions, mais la création n'est pas possible en dehors de la structuration, et la structuration présuppose par définition un minimum d'ordre conventionnel. Certes, l'art de l'écrivain consiste à rendre fonctionnel n'importe quel procédé, mais cette performance ne réussit pleinement qu'aux grands maîtres. L'article essaie de cerner la spécificité des moments inscrits dans l'évolution de concept de l'authenticité par la contribution des prosateurs modernes et postmodernes, tout en analysant implicitement la diversité d'acceptations que le concept d'authenticité acquiert à partir de leurs écrits.
Diana Vrabie
Anatomia efectului de autenticitate
Derivată dintr-un sentiment de iritare în faţa convenţionalismului şi artificialităţii excesive, teoria autenticităţii reprezintă, în bună parte, o reacţiune anticalofilă, antiformalistă şi antiretorică. Toţi adepţii teoriei autenticităţii au aspirat să distrugă iluzia imaginarului şi să se elibereze de sub tirania convenţiei, dar aşa ceva, în cazul artei, pare imposibil, pentru că însăşi arta este, înainte de toate, o convenţie.